De ce tocmai bijuterii?

Pentru că dincolo de unicitatea naturală, primită la naștere, fiecare dintre noi ținem să ne diferențiem tot mai mult de semeni. Unii aleg să se pună în valoare prin ei înșiși, prin calitățile sau „mai-puțin” calitățile care le definesc personalitatea…și cred că aceștia sunt foarte curajoși și-i admir. Alții au o pasiune pentru pantofi, unii pentru ceasuri, alții pentru haine, pentru mașini, pentru…pentru…pentru. Fiecare găsim ceva ce credem că ne reprezintă și, cel puțin o dată în viață vrem să nu mai fie nimeni ca noi. La mine s-a întâmplat de mai multe ori și deși, profesional, am cu totul și cu totul altă pregătire, am visat, de când cotrobăiam în cutia cu bijuterii a mamei, ca atunci când voi fi mare să am bijuteriile mele, unice.

Ca urmare, cu mulți ani în urmă mi-am desenat primul meu inel. Evident unic. Cu greu am găsit pe cineva să vrea să-l lucreze.

3

 

  •  Primul inel desenat de mine – o monogramă

 

 

Alți ani mai tâziu, aceeași problemă, când am desenat verigheta soțului meu…din nou foarte greu am convins pe cineva că e ok să lucreze doar o verighetă, că nimic nu mă împiedică să am o verighetă diferită de a soțului. Din nou unic, dar distractiv și pentru noi și pentru bijutierul care a intrat în jocul nostru.

Alți ani…același vis…ca urmare am făcut un curs basic de bijutier, deși e mult spus, și am lucrat eu singură primul meu inel, unic bine-nțeles. Spre rușinea mea nu am mai lucrat de atunci cu argintul.

         4       Primul inel din argint lucrat de mine

Dar încurajată și susținută de cei dragi am început să-mi urmez pasiunea. Am creat întâi lucruri aproape simple…mărgele înșirate.

7 6 5

 

 

 

 

Dar era prea comun, așa că fără a avea pretenția de inovatoare în domeniu, mi-am propus să abordez mai multe stiluri: croșetatul cu sârmă, modelarea sârmei de cupru oxidabilă și ne-oxidabilă, a sârmei argintată, combinarea acesteia cu pietre semiprețioase și mărgeluțe modeste sau scoici, decuparea manuală a diferitelor bucățele de piele și îmbinarea lor cu sârmă și mărgele.

Inițial am lucrat pentru cineva din familie, dar când au devenit prea multe am început să le dăruiesc…pe unele. Din păcate nu știu cu ce frecvență completează sau definitivează ținutele doamnelor cărora le-am oferit…dar sper să le bucure de fiecare dată când le aleg.

Acum am decis ca e timpul să le prezint oficial, într-un mic magazin, unde sper să vină în vizită și să aleagă câte ceva fiecare dintre cei care doresc să se simtă unici.

Share: